Concertul rock simfonic Luca are o poveste aparte. Luca este numele unei femei frumoase ce se bucură de iubire intensă și în copilărie și la tinerețe și la maturitate. La prima vedere, numele de Luca ar putea crea confuzie fiind asociat în general cu prenumele bărbătești. Luca din povestea noastră se numește așa fiindcă sora ei mai mică nu a putut să pronunțe Lușca – așa cum era alintată la vârstă fragedă de către tatăl său și i-a zis simplu Luca. În tradiția poporului roman două sunt cazurile în care prenumele copiilor sunt schimbate de familie. O primă situație este aceea în care în casă există un copil bolnăvior ce pare să nu aibă leac. Mama copilului îi schimbă prenumele în speranța că forțele întunecate îi vor pierde urma și că acesta se va însănătoși. Mai există și situația despre care povestim aici, adică situația în care mezinul familiei are dificultăți de pronunțare a prenumelor fraților săi. Și, pentru a se asigura că toți ai casei știu despre cine este vorba modifică prenumele unui copil după cum îl pronunță fratele mai mic. Este o favoare și un dar pe care părinții îl fac uneori copiilor săi. Inspirat de Luca dar și de anii tinereții petrecuți pe meleagurile Greciei, autorul Dorian Pîrvu a compus un întreg concert rock dedicat iubirii și ipostazelor ei. Într-un prim plan regăsim ceea ce vechii greci numeau philia, adică o mare prietenie ce se desfășoară în raporturi purtând amprenta excelenței morale. Regăsim și eros adică dorința de a fi împreună cu persoana îndrăgită. Este iubirea ca aspirație la o stare la care se ajunge nemijlocit prin întânirea celui drag. De asemenea, într-un plan mai subtil regăsim și agape adică iubirea purtată tuturor celorlalți, iubire dezinteresată care nu așteaptă și nu se hrănește din reciprocitate. În esență, concertul rock simfonic Luca este un tratat despre iubire al cărui mesaj este similar cu cel promovat de Evanghelistul Luca, numit adesea și doctor de suflete, în sensul că muzica are puterea tămăduitoare de a apropia oamenii diferiți și de a-i face mai buni. Iubirea rămâne așadar cea mai puternică și mai caracteristică emoție umană prin capacitatea sa de a da sau de a schimba sensul unei vieți.